Ce ar putea însemna o forţă de gravitaţie mai mare faţă de natură, decât cel mai mare parc dendrologic al secuimii, Grădina Csíky. Este ştiut faptul că copacii, pădurile au un efect regenerator şi educativ asupra omului. Mulţumită aşezării geografice şi a florei, grădina, ca şi în trecut, este corespunzătoare pentru diferite terapii, pentru tratarea bolilor căilor respiratorii.

Uneori peisajul, alteori fantezia, dar tot timpul ne îndeamnă la drumeţie în natură mediul înconjurat de diferitele specii de copaci, cu mirosul de brad şi cu populaţia cântătoare – păsările.

Atracţii turistice care pot fi atinse pe jos din Grădina Csíky, da la Centrul de Studii Sf. Benedict:

1. Capelele Sfânta Ana (drumeţie de 2 ore din Grădina Csíky)

Pe Muntele Csobot, la o înălţime de 1087 m, într-o apropiere frăţească s-au construit capelele maghiară şi armeană. Pe faţada capelei o inscripţie indică timpul şi importanţa construirii: "Construit în anul domnului 1678 de cei 700 de locuitori ai comunei Gheorgheni, rămaşi în viaţă după epidemiile de ciumă din anii domnului 1633, 1646, 1677, ca veşnică pomenire".

Importanţa arhitecturală a capelei este faptul că din cele 11 capele din Europa, construite în stil segmentat, 3 se găsesc pe teritoriul Transilvaniei, şi una dintre acestea este capela Sfânta Ana. Celelalte două sunt: cea de la "Perkő" şi capela Isus din Odorheiu Secuiesc.Hramul capelelor, potrivit denumirilor lor, este pe 26 iulie, când localnicii din Gheorgheni se duc în pelerinaj la aceste capele.

De pe muntele capelelor se deschide o panoramă largă asupra Depresiunii Gheorgheni.

2. Vârful Pricske (o drumeţie de 5 ore din Grădina Csíky)

Din orice direcţie ne-am uita asupra depresiunii, este imposibil ca privirea să nu fie atrasă de acest vârf de munte pleşuv. "Muntele de strajă" este vârful cel mai înalt al depresiunii, are înălţimea de 1545 m şi poate fi atins din mai multe direcţii pe cărări de munte sau chiar pe drum de căruţă.

Este un itinerar de drumeţie agreat de tineri, cu toate că vremea permite acest lucru numai între lunile mai şi septembrie. Odată cu venirea primăverii, peisajul arată ca un întreg perfect, se deschide o panoramă asupra Depresiunii Gheorgheni, când timpul este frumos se văd şi Depresiunea Ciucului, Ceahlăul, Munţii Călimani şi chiar Munţii Făgăraş. Coastele muntelui sunt acoperite de păşuni bogate, ciobanii se mută aici cu turmele lor pe durata verii, aici prepară caş, urdă, cu care îi servesc cu plăcere pe excursionişti.

Muntele Pricske este şi un loc de pelerinaj pentru oamenii din zonă, natura neatinsă cu vraja ei îi influenţează pe cei care trăiesc în aceast loc. Pe vârf se găseşte o cruce, simbolizând faptul că vizita pe acest loc este şi o purificare sufletească.

3. Cetatea Both sau Cetatea lui Hiripné (drumeţie de 1-2 ore din Grădina Csíky)

Cetatea a fost construită în anii 1500 cu scop de apărare împotriva atacurilor străine. Dimensiunea mică a capelei era în concordanţă cu numărul mic al locuitorilor. Locuinţele de atunci ale celor din Gheorgheni se aflau tot în zona aceasta de sub cetate. Din cetate se putea observa toată zona, şi întruncât se ridică deasupra văii pârâului Cetăţii şi a văii Belchiei, puteau fi apărate şi arăturile care se aflau în aceste două văi.

Legenda Cetăţii Both

Odată, demult în această cetată trăia Hiripné, împreună cu cei doi fii ai ei. Amândoi erau chipeşi, dar cât de frumoşi erau la chip, atât de urâţi erau la suflet. Toată ziua cutreierau pădurea, stăteau la pândă, îi tâlhăreau pe drumeţi, şi de câte ori se întorceau cu comorile furate mama lor îi aştepta la poartă şi îi răsplătea cu câte o coroană. Nici femeia nu era mai presus de fii ei. Dar nu au furat numai aur şi argint, băieţii Hirip au furat şi fete. Dacă au aflat că undeva o fată s-a logodit, în toiul nopţii au furat-o, şi zău că multe fete s-au ofilit în Cetatea lui Hiripné.

• Auzi, banditule Hirip Domokos? Dă-mi înapoi mireasa!
• Auzi, banditule Hirip Ábrahám? Dă-mi înapoi mireasa!

Mirii mireselor i-au provocat la duel, dar lor nu le era frică de nimeni şi de obicei se întorceau victorioşi.

Dar odată şi-au găsit omul. Doi voinici au apărut sub cetate. Erau fraţi: băieţii Mikó, şi erau surori şi miresele: fete Lázár amândouă. Băieţii Hirip au pornit să iasă, dar la amândoi cai s-au împiedicat.

- Vai de mine, băieţi, veniţi înapoi! - striga Hiripné, - vi s-au împiedicat caii, vă spun, este un semn rău!

Dar ei nu au scultat-o, au dat bice cailor şi în câteva secunde se aflau în faţa celor doi miri.

A sunat pădurea în marea bătălie, şi odată a căzut de pa cal şi Ábrahám, şi Domokos. Strigătul lor de moarte s-a auzit până în cetate, iar în mâna mamei lor s-au ofilit imediat cele două coronae. Când băieţii Mikó au ajuns sus în cetate, Hiripné era prăbuşită moartă la poarta cetăţii.

Dealul poartă numele celor doi băieţi, partea din dreapta cetăţii poartă numele lui Ábrahám, iar partea din stânga cetăţii, numele lui Domokos. Acolo au fost ucişi.